INTERVIU| Sensei Adrian Mihai, despre drumul său sportiv: „De mic mi-am dorit să fiu campion!”

Pe Adrian Mihai toți sibienii îl cunosc. A așezat orașul și nu numai pe podiumurile naționale și internaționale, a creat sportivi de performanță, a fost gardă de corp pentru mari vedete precum Jennifer Rush, Salman Khan sau Julio Iglesias și a reușit, prin exemplul propriu, să le insufle dragostea  pentru acest domeniu și Ecaterinei, lui Marcus și Titus, cei trei copii cu care se mândrește sensei Adrian Mihai. De curând, a acordat un interviu pentru Sibiul Azi, în care a povestit despre pasiunea lui pentru sport, ce dăinuie din fragedă copilărie, despre provocările pe care le-a acceptat în ultima vreme, dar și despre performanța sportivă în județ și în țară care, din punctul său de vedere, lipsește în această perioadă.

Dacă ar fi să îl prezentăm pe Adrian Mihai, am spune că are o poveste și împliniri cât pentru câteva vieți. Este antrenor și fondator al Kudokai Kickboxing & MMA, fondator C.S Kudokai Full Contact și președinte din anul 1995 cu Secțiile Kickboxing, Muay Thai și Arte Martiale Mixte, fondator și președinte C.s. Miado’s Judo Club, unul dintre cele mai cunoscute cluburi de judo destinate copiilor din România alături de marea campioană de Judo și Sambo Ionaș Andreea, manager general al Assault Protect, președinte Kudokai și vicepreședinte al Federației Române „Hand to Hand”. Are 47 de ani, o familie frumoasă și trei copii: Ecaterina – 7 ani, Titus – 11 ani și Marcus – 13 ani.

Dragostea sa pentru sport își are rădăcinile în copilărie. A crescut în cartierul sibian Cireșica, făcând parte, după cum spune, din generația cu cheia la gât. Își amintește că au fost vremuri frumoase, în care orele treceau alături de prieteni, pe maidan. A fost elev la Școala Gimnazială nr. 9 din Sibiu și a urmat studiile la Colegiul Tehnic Energetic Sibiu. Încă din primii ani de școală s-a îndrăgostit de atletism și, ulterior, de luptele libere și sportul de contact, astfel că, după absolvirea studiilor liceale, a ales să urmeze cursuri specializate în acest domeniu în București și, ulterior, peste granițe. „De mic mi-am dorit să fiu campion!”, spune Adrian Mihai. Și a devenit. Astăzi, se poate mândri cu un palmares bogat de distincții și spune că, dacă ar da timpul înapoi, nu ar schimba nimic din drumul său. „Poate dacă ar fi mai mult timp…”, adaugă sensei.

„Sunt tineri talentați dar care, fără ajutor, nu pot ajunge departe

Secretul succesului său stă în pasiune. Este de părere că, dacă îți place ceea ce faci, nu vei simți că vei munci nicio zi și reușitele nu vor întârzia să apară.

Cu o astfel de dragoste și-a presărat el drumul profesional, dar astăzi ar putea spune că are un singur regret: că nu se mai investește în tinerii sportivi.

„E greu să vezi că nu se mai investește în viitorul tinerilor. Sunt tineri talentați dar care, fără ajutor, nu pot ajunge departe. Nu văd un viitor frumos în domeniul sportiv… Toți cei trei copii ai mei practică judo și au urcat pe podium la categoriile lor de vârstă. Îi susțin cum pot și întotdeauna voi face asta”, spune Adrian Mihai.

Sensei precizează că, din păcate, sportul nu mai este o preocupare nici pentru autorități, nici pentru tineri, „pentru că ei nu văd oportunități”. „Pentru sportul de performanță trebuie să faci sacrificii. Nici specialiști, antrenori nu prea mai sunt care să îi ajute pe acești tineri. Mulți au ieșit la pensie… În ceea ce privește sportul de contact și de lupte, rezultatele au putut fi văzute și la Olimpiada recent desfășurată. România nu a avut medalii. Acest lucru spune multe despre sănătatea unei nații. Pandemia a schimbat multe în obiceiurile tinerilor îndeosebi. Mulți dintre cei care făceau performanță înainte de pandemie acum nu mai fac”, povestește Adrian Mihai.

Ce ar ajuta sportul sibian să se dezvolte?

Adrian Mihai spune că dezoltarea infrastructurii ar fi un pas important: „Să avem o sală polivalentă cu o capacitate de 5.000 de locuri – decent, un stadion care sperăm să fie adus la standarde europene, un bazin olimpic de înot și oameni ce pot fi sursă de inspirație pentru copii, pentru cei aflați la început de drum sportiv”.

Recunoscut ca specialist în tehnici de luptă

Adrian Mihai este unul dintre puținii specialiști români recunoscut de mai multe instituții de stat guvernamentale ca profesionist în tehnici de luptă Hand to Hand -Close Combat, alături de Bogdan Neagu, alături de care a dezvoltat în România „primul sistem viabil de luptă militară de luptă corp la corp, aplicabil cu adevărat”, după cum spune.

„Mărturie stau rezultatele noastre în competițiile internaționale de acest gen, inclusiv în Campionatul Mondial Hand to Hand unde peste 47 de națiuni au fost prezente la cea mai mare competiție sportivă din ultimii ani . Alături de delegația României de la Tashkent premiată de inclusiv Președinția Replublicii Uzbekistan, președintele Federației Române Hand to Hand a avut onoarea să reprezinte delegația României compusă din mai mulți ofițeri și subofițeri luptători de performanță din cadrul Poliției Române care de altfel au urcat pe podium”, spune Adrian Mihai.

Adrian Mihai și Ciprian Cotârlea, printre cele mai bune gărzi de corp din lume

Sibianul se implică și în securitatea privată în România, care, în opinia lui, constituie un domeniu ce trebuie perfecționat. „În gândirea colectivă, securitatea privată se traduce printr-o persoană în vârstă care stă la intrarea unui magazin sau a unei fabrici. Ei bine, este vorba despre gărzi de corp. În nomenclatorul de meserii din România a apărut de patru ani. Pentru asta trebuie să faci pregătire, să faci cursuri specializate, sub atenta supraveghere a Ministerului Muncii și a Poliției, dai un examen după ce faci toate modulele de pregătire. O gardă de corp trebuie să știe să conducă o mașină prin drifting, să folosească o armă de foc (chiar dacă în România e interzisă, mulți iau contracte în străinătate și rămân și acolo), să fie vigilentă, să știe să însoțească un VIP, că cunoască o limbă străină, să aibă un comportament adecvat, să știe să „caute” o mașină, să descopere eventual explozibil, să știe să dea primul ajutor. E un domeniu care pe mine m-a pasionat de mic, având în vedere că am făcut și stagiu militar la parașutism, apoi am fost antrenor la Academia Militară, am fost implicat în pregătirea trupelor speciale, am lucrat și cu oameni din sistemul forțelor speciale și poliție”, spune Adrian Mihai.

În vara aceasta, Sfarmă-Piatră, așa cum mai este cunoscut sibianul, a participat, alături de coelgul său, Ciprian Cotârlea, la Campionatul Mondial de Gărzi de Corp din Ucraina, de unde echipa din care a făcut parte s-a întors cu premiul al treilea. România a fost reprezentată de cei doi sibieni, alături de alți trei sportivi din Cluj și Oradea, Adrian Mihai fiind liderul echipei.

La finalul celor cinci zile de concurs, echipa din care au făcut parte sibienii au urcat pe podium, ocupând locul al treilea.

„Am mers doar cu gândul de a termina cu bine concursul. Ulterior, ne-am trezit că îi surclasăm pe alții. A fost frumos, deși foarte solicitant. Aveam câte două probe pe zi, iar cea mai dificilă a fost cea în poligon. Erau peste 32 de grade Celsius afară, dar a fost o experiență minunată!”, spune Adrian Mihai.

„E un record faptul că am luat volanul unei mașini de curse de raliu în mână!

De doi ani, Adrian Mihai a acceptat și provocarea Raliului Sibiului, anul acesta ocupând, alături de pilotul George Marcu, primul loc la clasa A3 și al treilea la Grupa A. „O fac de plăcere, e cumva un moft. E un sport care oferă adrenalină și, în același timp, multe satisfacții. Am prins ploi, grindină, drumul solicitant. Au fost patru probe speciale minunate și o probă super specială. Fiecare probă a avut între 15 -30 kilometri și a fost foarte frumos”, povestește sibianul care, în 3 septembrie, va fi la linia de start a Raliului Iașiului.

De joi până duminică, sibianul va fi copilotul unui pilot medaliat, iar adversar la grupă va fi chiar George Marcu, alături de care a câștigat la Raliul Sibiului. Adrian Mihai va concura pe Suzuki Swift Sport, iar George Marcu pe Suzuki Ignis Sport.

Acesta a participat, de-a lungul timpului, și la concursuri televizate, unde a înregistrat fel de fel de recorduri. Întrebat, în final, dacă va repeta experiența, conchide că „Pentru mine e un record acum faptul că, la 47 de ani, am luat volanul unei mașini de curse de raliu în mână și că m-am pus și în dreapta pe post de copilot”.

 

Leave a Reply

Adresa ta de email nu va fi publicată.