CULTURĂPOVESTEA MEA

VIDEO| Unic în România, din Sibiu: sarmale colindate

Când vine vorba despre premiere, Sibiul este pe lista județelor fruntașe la nivel național. Astăzi am aflat unul dintre secretele sarmalelor de post, pregătite cu multă dragoste de gospodinele din Sebeșu de Jos. Pe lângă dăruirea pe care o oferă aceste doamne, ele mai adaugă un ingredient de suflet: le cântă colinde. În Muzeul ASTRA, sâmbătă, a avut loc atelierul gastronomic “Bucate de post”, ce a avut ca scop prezentarea tradiției culinare din această perioadă premergătoare Crăciunului.

Trei gospodine pricepute din Sebeșu de Jos și-au adus mâncărurile în gospodăria de boștinar din localitatea lor, amplasată în Muzeul din Dumbrava Sibiului. Elena Mangu, Lucreția Totan și Paraschiva Balea s-au pregătit toată săptămâna pentru întâlnirea cu turiștii din Muzeu și, sâmbătă, s-au trezit dis-de-dimineață pentru a le găti mâncărurile cu care se mândresc din moși-strămoși. Au pregătit, înainte de toate, preț de două ore și jumătate, cu multă răbdare, aproape 300 de sarmale de post, folosind varză acră.
“Dacă eram singură, stăteam o noapte întreagă. Trebuie să le faci bine. Dacă se zdrobesc, nu faci nimic. Te faci de rușine. Trebuie să ai dăruire și să pui dragoste. Acesta e secretul! Trebuie să respecți ingredientele, să folosești orez, arpacaș, mălai, morcovi, ceapă multă, ardei și pe urmă să dai gust cu piper, boia de ardei și dafin. Apoi, le pui rând pe rând în oală. Să fii atent când le împăturești, că altfel se zdrobesc!”, ne spune doamna Lucreția.
Gospodină pricepută, femeia mai are un secret. Ingredientul unic în România când vine vorba despre pregătirea sarmalelor pare a fi colindul. “Dacă vezi că se risipesc, mai începi câte un cântec. Le mai cânți. În Postul Crăciunului cânt colinde de-ale noastre – “O, ce veste minunată!”, “Colo sus și mai în sus”. La noi sunt destule cântece!”, ne mai destăinuie doamna Lucreția.

Viceprimarul comunei Turnu Roșu: “Venim dintr-o zonă cu tradiții frumoase!”

Alături de ea se află Elena Mangu, viceprimarul comunei Turnu Roșu, de care aparține localitatea Sebeșu de Jos. Aceasta servește musafirii gospodăriei cu câte o porție de sarmale. “Venim dintr-o zonă cu tradiții frumoase. Ne bucurăm că încă s-au păstrat, tinerii sunt deschiși. Aici, în Muzeu, ne bucurăm că sarmalele noastre au avut trecere. Sunt specifice Postului, alături de ciorba de fasole, fasolea scăzută, fasolea frecată. Țăranii noștri, oameni simpli fiind, foloseau produsele pe care le aveau în gospodărie și respectau cu strictețe Postul. Noi spunem că Postul Crăciunului este un post al bucuriei sufletului și care dă aripi trupului. În această perioadă, trebuie să învățăm să fim mai buni, iertători, să ne ajutăm unii pe alții”, spune Elena Mangu.

Gospodinele din Sebeșu de Jos au mai pregătit pentru oaspeții de sâmbătă ai Muzeului lipii cu varză călită, ceapă dustuită cu ulei și pusă pe felie de pâine de casă, scoverzi și zamă de bou, un fel de compot din prune și mere uscate.
“Înainte, oamenii erau foarte inventivi. În Post, nu îți dădeau lapte, dar își dădeau o fiertură foarte bună, din poame, din mere, prune și pere uscate, cu zahăr. Și aveai o băutură foarte bună! Înainte, în satul tradițional, de la tineri la bătrâni, toată lumea ținea post. Și asta era mândria casei: să postească. Trebuia să găsească anumite preparate care să fie foarte bune și hrănitoare. De exemplu, când făceau pâinea, înainte să fie pusă la copt, rupeau aluat, îl întindeau în mână și îl puneau la prăjit, pentru a face scoverzi”, explică muzeograful Mihaela Gherghel.

Amintirile vizitatorilor: “Gustul copilăriei!”

Vizitatorii Muzeului s-au arătat încântați de atelierul gastronomic al sebeșenilor, spunând că le-a adus aminte de copilărie. “Toate ne-au plăcut! Am mâncat ca la bunica acasă!”, a spus Elena care a luat prânzul alături de soțul său în gospodăria de boștinar din Sebeșu de Jos.
Bărbatul o completează și spune că, deși nu este sibian la origine, mâncărurile pregătite de gospodinele din Sebeșu de Jos i-au amintit de copilărie. “Gustul copilăriei! Eu sunt din Teleorman, dar în ’80 și ceva m-am mutat la Sibiu. Mâncărurile se aseamănă. Când era post, toată lumea făcea mâncare din ce avea posibilitate”, adaugă soțul Elenei.

Printre musafirii Muzeului s-a aflat și Pavel Diaconu. Cunoscutul rășinărean, întotdeauna îmbrăcat în costum popular când participă la evenimentele publice, s-a declarat încântat de delicioasele mâncăruri. “Foarte bune, au tot ce trebuie, ceva autentic și de post!”, a spus domnul Pavel.

“Toate atelierele noastre sunt foarte bine primite”

A devenit o tradiție pentru Muzeul ASTRA ca atelierele gastronomice să fie un succes.
“Toate atelierele noastre sunt foarte bine primite de turiști, mai ales cele gastronomice, dar și cele meșteșugărești. Frumusețea lor vine din faptul că avem oameni din comunitate care vin să fie amabsadorii casei aduse și păstrate pentru vizitatori și viitor în Muzeu”, a mai spus muzeograful Mihaela Gherghel.
Lucian Robu, directorul Muzeului în Aer Liber, a precizat că Sebeșu de Jos e aparte în Țara Oltului, fiind cumva, din punct de vedere culinar, mai auster. “E un loc oarecum nu cu multe resurse, așa cum au alte sate, ceea ce determină și o galerie de mâncăruri. Oamenii aceștia de sub munte și relația cu natura fac ca din puțin să iasă mâncăruri gustoase, așa cum sunt sarmalele, poamele uscate, zama de bou. Oferta de resurse era redusă, astfel că pentru perioada de iarnă oamenii trebuiau să gândească soluții să își asigure această alimentație. Uscau vara și toamna poamele, le mai uscau în niște cuptoare improvizate, astfel ca în perioada de post să le folosească”, a explicat Lucian Robu.
Gospodăria de boștinar din Sebeșu de Jos face parte din circuitul expozițional din cadrul proiectului “Utilizarea tehnologiei multimedia de ultimă generaţie în accesibilizarea patrimoniului etnografic din Muzeul ASTRA”.
“Noi încercăm, prin acest program, să scoatem la lumină și mâncăruri arhaice, practici alimentare arhaice. Ele se pot transforma bunăoară în rețete sustenabile, cât se poate de aplicabile în ziua de astăzi. De altfel, acesta este unul dintre rolurile Muzeului, acela de a scoate în evidență acest patrimoniu, de a-l tezauriza, conserva, păstra, de a găsi modalitățile de a fi accesibil și valoroficabil într-o perspectivă viitoare de hrană sănătoasă, ecologică”, conchide Robu.

 

Etichete
Show More

Related Articles

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

Back to top button
Close
Close