Atenție! Ciupercile pot fi fatale pentru câini. Cazuri recente la clinicile veterinare din Sibiu

Text și foto:

Raluca Szakács

Valentin Anca

Acest material este documentat și scris în memoria lui Happy, o cățelușă zuchon, perfect sănătoasă, care a murit săptămâna trecută, după ce a ingerat ciuperci otrăvitoare dintr-o pădure de lângă Sibiu. Adoptată de când avea două luni de o familie extrem de iubitore și grijulie, Happy adora să alerge în pădure, unde era scoasă săptămânal. Curioasă și mereu în mișcare amușina mereu  lumea vegetală, dar cine s-ar fi gândit că ar putea ronțăi cele mai toxice ciuperci? Oamenii se  așteaptă ca animalele să poată face distincția între comestibil și dăunător. Ei bine, n-o fac… În acest caz, lipsa intervenției rapide i-a fost fatală cățelușei. Inutil să vorbim despre suferința familiei în care Happy a crescut iubită și răsfățată timp de opt ani.

Pentru a evita, pe viitor, astfel de evenimente triste, avem nevoie de cunoștințe mai multe, de informare din surse medicale și conștientizare la nivelul întregii comunități. De aceea, am apelat la medicul veterinar Liviu Tioc, încercând să aflăm răspunsuri care să-i ajute pe iubitorii de animale să gestioneze astfel de urgențe:

„Am mai citit despre cazuri, am mai văzut pe internet. În clinică, au fost situații în care persoanele ce au consumat ciuperci, au dat și la animale și a fost vorba de o intoxicație comună. Oamenii trebuie să fie vigilenți, în momentul de față, fiind umezeală, încă mai găsim ciuperci în pădure.”

Care e primul lucru pe care trebuie să-l facă oamenii, când constată că animalul lor a mâncat ciuperci?

„Indiferent de ciuperca ingerată, este extraordinar de important să se deplaseze spre cel mai apropiat cabinet sau clinică veterinară, în momentul zero să i se administreze animalului un vomitiv, ca să reușească să elimine cât mai mult din toxină.” precizează medicul. Dacă se află într-o zonă izolată, cel mai eficient tratament care împiedică absorbția toxinelor este cărbunele medicinal, iar dacă acesta nu este accesibil, se poate administra și un cărbune din sobă. Conform veterinarmobil.ro, o altă măsură importantă de prim ajutor este inducerea vomei, cu ajutorul unui vomitiv de uz uman, soluție salină sau apă oxigenată diluată în apă potabilă.

Câinii fac diferența între ciupercile comestibile și cele otrăvitoare?

„Nu cred. Fiind canide, se trag din strămoși sălbatici, au tendința să consume inclusiv cadavre, sunt necrofagi. În cazul ciupercilor (otrăvitoare sau nu), dacă au un miros putrid, câinele le poate consuma din pură plăcere sau din curiozitate; să ținem cont, așadar, de faptul că ciupercile conțin două enzime, putrescina și cadaverina, care duc la descompunere.” precizează medicul.

Care sunt simptomele specifice intoxicației cu ciuperci la animalele?

Medicul veterinar Liviu Tioc spune că simptomele se aseamănă cu cele întâlnite la om, dar gravitatea acestora poate fi influențată de mai mulți factori: „dacă este o ciupercă mai toxică, ea provoacă insuficiență hepatică, insuficiență renală, la fel ca la om. Sunt mai multe tipuri de toxine care dau mai multe simptomatologii. De îndată ce este un caz de intoxicație masivă, pentru un cățel mic, a fost  de ajuns o ciupercă mică să dea o cantitate mare de toxină raportată la kilogram. Una e când mănâncă un câine de 5-10 kilograme, alta e când mănâncă un om de 70 de kilograme.”

Există un protocol de urgență pentru astfel de situații la cabinetele veterinare?

„Sunt protocoalele de intoxicație, dar de îndată ce ajung să apară simptomele, riscul e ca toxina să fie deja absorbită și degeaba se induce voma. Există doar fluidoterapia care ajută la diluarea toxinelor și medicație care să ajute la eliminarea lor. Metabolizarea toxinei nu poate fi oprită în acest caz. În rest, tratamente antidot pentru intoxicația cu ciuperci nu sunt. Doar la amanita (ciuperca roșie cu puncte albe), acolo se dă atropină”, susține veterinarul.

Dorim să atragem atenția, pe această cale, că salvarea unui câine sau alt animal despre care se știe că a ingerat în mod accidental ciuperci ține de rapiditatea cu care se intervine. Pentru că medicii veterinari nu se confruntă frecvent cu astfel de cazuri, unii dintre ei au tendința de a aborda prea relaxat, sau chiar superficial, situația. De aceea, acolo unde medicul tratează cu ușurință astfel de cazuri, e vital pentru blănos, ca adulții care-l însoțesc să reacționeze prompt și să insiste să i se aplice tratament de urgență, stabilit prin protocol medical.

Surse poze cățel: Happy, imagini din arhiva personală a familiei

 

Leave a Reply

Adresa ta de email nu va fi publicată.