Marți, melomanii care au ales să sărbătorească Europa la Filarmonica de Stat Sibiu au avut parte de un dialog inedit între știință și artă, susținut de dirijorul Vladimir Agachi și reputatul psiholog Daniel David, alături de Young Famous Orchestra. Publicul a plecat spre case, în urma concertului, cu meditație, pentru că psihologul prezent în concert le-a ridicat spectatorilor câteva semne de întrebare cu privire la modul în care gândim fiecare.
De exemplu, a vorbit despre dorințe și filosofia lui „Trebuie”.
„În viață, dorințele sunt de mai multe tipuri. Uneori, sunt dorințe față de propria persoană. Eu vreau să reușesc, să am, să fiu apreciat. A doua arie – am dorințe, cerințe față de ceilalți oameni. Ei trebuie să mă iubească, să mă aprecieze, copiii trebuie să mă asculte, soția nu trebuie să îmi iasă din cuvânt și așa mai departe. Am cerințe față de viață – viața trebuie să fie dreaptă, cinstită, ușoară.Acestea sunt cele trei arii. Nu e rău că avem dorințe, nu putem scăpa de ele, e natura noastră umană care ne face să avem dorințe. Noi ce putem face? Să le transformăm”, a spus psihologul Daniel David.
Apoi, a vorbit despre iraționalitate și raționalitate, despre limita pe care ar fi bine să o punem în gândire pentru a nu cădea, psihic, la pământ.
„De exemplu, unii dintre noi, pornind de la dorințele pe care le avem, dezvoltăm un stil de gândire irațional. Adică, ajungând să ne dorim ceva, credem că dacă ne dorim ceva și TREBUIE să se întâmple. Și în viața de zi cu zi începem să ne dezvoltăm dorințele că „trebuie”, cu necesitate. Îmi doresc să reușesc, deci trebuie să reușesc, soția trebuie să mă asculte, copiii nu trebuie să îmi iasă din cuvânt, voi trebuie să mă respectați, viața trebuie să fie dreaptă. Trebuie ne ghidează gândirea. Pornind din dorință… Când ceea ce trebuie să se întâmple nu se întâmplă, avem tendința să catastrofăm. E groaznic. Dacă nu se întâmplă ceea ce trebuie să se întâmple, nu putem tolera, e greu de tolerat. Apoi, dacă nu se întâmplă ceea ce trebuie să se întâmple, facem evaluări globale. Noi suntem proști, incapabili, ceilalți la fel, viața e nedreaptă. Deci, vedeți, demonii iraționali sunt reprezentați de „trebuie”, catastrofă, lipsă de toleranță la frustrare și evaluări globale. Și mulți avem asta… Dacă eu am acești demoni iraționali, și viața ar putea să mi-i confirme uneori. Soția trebuie să mă iubească… Să presupunem că îmi găsesc o soție care mă iubește și mă apreciază necondiționat. Voi suferi? Nu. Voi fi chiar bucuros. Dar emoțiile mele îmi întăresc gândul de rațional – și poate peste 15- 20 de ani se satură să facă asta necondiționat. Și în momentul în care își pune problema să mă părăsească sau să plece, eu o să fiu trist, deprimat, panicat, îngrijorat, anxios, am să fiu furios și agresiv, adică voi avea răspunsuri emioționale patologice. Cei care avem stilul de gândire irațional, dacă se întâmplă să fie confirmat, ne vom simți bine, dar probabiliatea să fie confirmat este destul de mică. Rareori toți oamenii fac ceea ce credem noi că e bine, rareori viața e așa cum noi credem că trebuie să fie, viața ne arată mereu că ceea ce spunem noi că trebuie, de fapt, nu trebuie…”, a spus psihologul.
Cum arată gândirea rațională
Apoi, a mai vorbit despre cei care nu văd dorințele ca pe o necesitate.
„Și acei oameni au dorințe ca noi, dar nu văd dorințele ca pe o necesitate, ci le tratează într-o manieră flexibilă. Ei vor spune: Mi-aș dori să eușesc, fac tot ce depinde de mine, dar accept că s-ar putea să nu se întâmple, pentru că e complicat să controlez. Acesta este stilul de gândire rațional. Dacă am un stil de gândire rațional, de preferință, nu de „trebuie”, nu voi catastrofa. Voi vedea lucrurile ca fiind negative, dar nu ca o catasfrofă. Voi vedea că e greu să tolerez că lucrurile nu stau cum îmi plac mie, dar nu voi avea tendința să spun că e incorect cu mine, că nu apreciați ce fac eu. Am să fiu vesel și bucuros? Nu. Voi fi calm și relaxat? Nu. Voi avea emoții negative. Voi fi trist, dar nu deprimat. Voi fi îngrijorat, dar nu panicat și anxios. Voi fi nemulțumit, dar nu furios și agresiv. Asta este diferența în ceea ce privește stilul în care noi ne raportăm la evenimentele de viață. Altfel spus, orice eveniment de viață este interpretat de noi. Unii dintre noi avem stiluri iraționale… Acesta este stilul cu care ar fi bine să confruntăm viața, pe care ar fi bine să îl avem în minte fără a avea o viață cu probleme psihologice majore. Nu spun că e ușor, e foarte complicat când avem predispoziția spre iraționalitate. De obicei, reușim să îi învățăm pe oameni să fie raționali după ce vin la psiholog. Rareori facem intervenții populaționale pentru a schimba stilul de gândire. Acesta este un context”, a mai spus psihologul Daniel David, înainte de interpretarea „Flautului fermecat” al lui Mozart.
Dirijorul Vladimir Agachi a completat imediat că „În opinia mea, opera este o enciclopedie de filosofie. (…) Aici pornim cu inocență, apoi ne dezechilibrăm, gândim catastrofic, o să vedem în operă…”.
Scopul „Simfoniei Iubirii”
Demersul pe care ”Simfonia Iubirii” l-a propus publicului încă de la prima ediție a avut, așadar, ca idee centrală, puterea transformatoare a muzicii, faptul că aceasta ne însoțește în fiecare etapă a vieții ajutându-ne să ne înțelegem trăirile și să le integrăm armonios în evoluția noastră.
„Cu multe gânduri! Așa plec de la Filarmonică! Bucuroasă, oricum, că în timp ce am ascultat mari creații am putut fi și la psiholog”, a spus una dintre spectatoare.
Psihologul Daniel David, considerat unul dintre cei mai influenţi psihologi români, este profesor de Ştiinţe cognitive clinice la Universitatea Babeş-Bolyai (UBB) din Cluj-Napoca, director fondator al Departamentului de Psihologie Clinică şi Psihoterapie de la UBB, adjunct professor la Mount Sinai School of Medicine, New-York, SUA, şi director pentru cercetare al prestigiosului institut Albert Ellis Institute, New York, SUA. În anul 2015, Daniel David a publicat și lucrarea monografică „Psihologia poporului român. Profilul psihologic al românilor”. Este directorul fondator al Clinicii Universitare de Psihologie „Babeş Bolyai – PsyTech” şi preşedintele fondator al Asociaţiei de Psihoterapii Cognitive şi Comportamentale din România. Ca practician, este psiholog principal în psihologie clinică şi psihoterapie acreditat de Colegiul Psihologilor din România şi supervizor în psihoterapie acreditat de Albert Ellis Institute (diplomate) şi de Academy of Cognitive Therapy (diplomate) din SUA. În anul 2020 a fost ales în funcția de rector al Universității „Babeș-Bolyai” din Cluj-Napoca.
