Din 2014, Sibiul are un „incubator” de idei și proiecte frumoase. „incubator107 Sibiu” este un proiect ce organizează ateliere cu specialiști și, lunar, cluburi de carte, în cadrul cărora membrii comunității își dau întâlnire pentru a povesti ultimele noutăți din literatura română și universală. Luna trecută, Clubul de carte „incubator107 Sibiu” s-a desfășurat cu prezența autorului cărții despre care s-a discutat. „În numele tatălui” a fost dezbătută, în foaierul Corpului B al Bibliotecii Județene ASTRA Sibiu, în prezența Nataliei Onofrei, creatoarea celor 14 povestiri ale volumului, considerate de cititori micro-romane.
Inițiativa „incubator107 Sibiu” îi aparține prihoterapeutului Codruța Răbăgel, cea care a deschis și seara de la Biblioteca ASTRA.
„Vă mulțumim, în primul rând, pentru participare! Alături de oameni de bine ca dumneavoastră construim și creștem această comunitate pe care ne-am propus să o dezvoltăm în Sibiu în 2014. Până la pandemie, am derulat două ateliere pe săptămână, dar după acest moment lucrurile s-au mai schimbat. Ce vrem să facem? Educație. În cadrul atelierelor, invităm specialiști care ne vorbesc despre ceea ce fac ei în viața de zi cu zi, astfel încât să descoperim și specialistul, dar și domeniul respectiv. Avem alături de noi medici, psihologi, antreprenori din diverse contexte de business, pasionați de handmade etc. Ce ne propunem cu fondurile pe care le atragem? Atelierele sunt cu o donație – să organizăm tot mai multe evenimente culturale și educaționale. Clubul de carte este un proiect gratuit, pe care noi îl derulăm de câțiva ani. Ne bucurăm să vedem că de la doi-trei oameni care participau la primele cluburi, ne strângem acum de o masă rotundă mare. Ne dorim ca, în toamnă, cu fondurile strânse din ianuarie până acum, să organizăm o conferință de sănătate mintală”, a spus Codruța Răbăgel.
Oaspeți din țară, la Clubul de carte „incubator107 Sibiu”
Clubul de carte desfășurat în luna mai, pentru prima dată la Biblioteca Județeană ASTRA Sibiu, s-a bucurat de prezența a numeroși oaspeți și iubitori de lectură din țară. Printre ei s-a numărat prof. Radu Enache, din București. De altfel, acesta a fost și mâna dreaptă a autoarei, până când volumul „În numele tatălui” a văzut lumina tiparului.
Acesta a povestit, înainte de toate, cum a fost convins de un prieten să își facă cont pe Facebook și a cunoscut-o, astfel, pe Natalia Onofrei.
„Așa am ajuns să citesc ceea ce posta Natalia pe blogul ei. La un moment dat, a întrebat: ‘Cine știe pe cineva care poată să evalueze un obiect vechi?’. Eu știam pe cineva de la Muzeul Satului, era chiar de specialitate. Persoana respectivă e originară, ca Natalia, din Republica Moldova. Le-am făcut cunoștință. Pe urmă, eu fiind coleg cu Arthur Suciu care regretă că nu a putut ajunge acum aici mi-a spus că vrea să facă lansarea unui volum la Suceva, era un volum care se referea la partea de comunicare, deci la specialitatea mea. A spus că o să vină și Natalia Onofrei. FamilIa Onofrei a fost o apariție magică. M-am repezit la ei, am cunoscut niște oameni extraordinari. Am întrebat-o de ce nu publică ceea ce scrie pe blog. Adevărul e că Natalia este o perfecționistă. Adică dacă la ea nu e totul perfect, e groaznic! Singurul meu merit în toată această poveste a fost acela de <Hai, hai!>”, a povestit prof. Radu Enache.
Scriitoarea Doina Popescu – Brăila, prietenă apropiată a Nataliei Onofrei, a remarcat faptul că fiecare povestire din carte este, de fapt, un micro-roman.
„Fiecare povestire în parte este un micro-roman, adică aici sunt 14 micro-romane. Natalia uneori dă impresia de duritate, impresie pe care am avut-o și eu prima dată, dar ea muncește foarte mult, e o tipă caldă”, a subliniat scriitoarea din Brăila.
Ideea de a citi „În numele tatălui”
Ideea ca membrii Clubului de carte să citească „În numele tatălui” i-a aparținut scriitoarei Raluca Moldovan din Sibiu.
„Stăteam pe Facebook și am văzut foarte multe păreri ale oamenilor despre o carte. Ceea ce m-a atras pe mine a fost titlul, mi s-a părut fain! Oamenii vorbeau atât de frumos despre cartea aceasta. Eu în ultima vreme nu mai citisem literatură română, din păcate. Și am spus că trebuie să știu despre ce este acest volum! Eu sunt foarte curioasă de felul meu. Cartea a stat pe noptieră câteva zile, nu îndrăzneam să mă apuc să o citesc. M-am apucat într-o noapte și râdeam în pat de una singură. Ai tendința să citești cartea Nataliei pe repede înainte, pentru că e o carte care te prinde atât de tare, încât ai sta o zi și o noapte să o citești. Dar se citește ușor, pentru că se digeră greu. Mi-am stăvilit entuziasmul și pornirea de a o citi repede. Povestirile au un limbaj extraordianr de natural, ce dă autenticitate operei. Pentru mine a fost ca o oglindă ppsă în față și în care ești obligat să te uiți și să accepți reallitatea pe care de obicei o trecem cu vederea”, a spus Raluca Moldovan.
Natalia Onofrei: „Nu e ușor să scrii povestiri!„
La rândul său, Natalia Onofrei a subliniat că toate povestirile sale au potențial de roman. Aceasta a povestit că a scrie povestiri e mai greu decât a scrie un roman.
„Domnul Enache îmi dădea bice, <Hai hai!>. Până la urmă, am zis să le las într-o formă scurtă, că povestirile sunt mai ușor de citit. Când m-am pus să le rotunjesc, mi-am dat seama că eu trebuie să fac din fiecare povestire un roman. Mi-am dat seama că, de fapt, fiecare povestire e un roman mai mic. Un an a durat. (…) Nu e ușor să scrii povestiri, mă solicită chiar și psihic și intelectual. E mai intens să scrii povestiri”, a spus Natalia Onofrei.
Aceasta mai are în lucru patru romane pe care le va termina, după cum a dezvăluit, în curând.
Dialogul cu publicul din Sibiu și membrii „incubator107 Sibiu” a curs aproape două ore, iar pentru că timpul a fost insuficient pentru poveștile care mai erau de destăinuit acestea s-au mutat, după ora 20, într-un pub din oraș.
Următorul club de carte va avea loc în 29 iunie, fiind vorba despre volumul “Cafeaua de după…”. Evenimentul va avea loc în prezența autoarei, Doina Popescu-Brăila.
