VIDEO| Gospodinele din Sadu și rețeta gogoșilor „moștenită” de la părinți și bunici: „Poftiți, poftiți, fără frică! Pardoseala nu-i de sticlă!”

”Poftiți, poftiți, fără frică, pardoseala nu-i de sticlă! Pardoseala-i lustruită și-avem masă împodobită… Și avem masă bogată și o scovarză bine coaptă! Hai poftiți, luați și gustați, scovarza e cu brânză de oi și vă poftim cu drag la noi!” – așa ne-a întâmpinat doamna Elena Ivan din Sadu, în timp ce pregătea gogoșile tradiționale pentru obiceiul „Mătăuzelor”, îmbracată fiind în ie specifică zonei. 

Veselă, energică și dedicată bunătăților sale, gospodina nu ne-a lăsat până nu am gustat din scoverzile sale. Și a fost chiar o decizie foarte bună, pentru că acel gust de odinioară ne-a reamintit de gogoșile pregătite de bunica.
Doamna Elena Ivan este din Sadu și spune că se simte tare bogată, având patru copii și opt nepoți.
„Facem niște scoverzi cu brânză, de lăsarea postului. Aici avem nevoie de un kilogram de făină, un praf de copt, un pic de sare, două ouă, o jumătate de litru de lapte și o lingură de unsoare amestecată cu făină și brânza pentru umplutură. Se pune sarea peste făină, apoi ouăle, praful de copt și laptele. Apă, sare și făină, să se facă troaca plină!”, spune gospodina.
Aceasta mărturisește că este o rețetă simplă, tradițională, pe care a învățat-o de la mama, de când o invita alături de ea să gătească.

„La lăsarea Postului făceam gogoși. Când aveai brânză, asta era prăjitura de bază: scoverzile cu brânză. Pe vremea mea, nu erau prăjituri sofisticate. Erau de bază scoverzile și cozonacul!”, povestește femeia.

Amintiri din copilărie

Aceasta poartă cu drag în suflet amintiri din copilărie legate de această sărbătoare ce s-a desfășurat, duminică, la Sadu, pe Dealul Picuiului.

„Când eram copil, fratele meu, care era singurul băiat, se pregătea pentru Mătăuze cu o săptămână, două înainte, să adune cauciucuri și să facă focul… Noi stăteam pe partea acesta de râu și în cealaltă parte, în Picui, se făcea altă gașcă. Și trebuia să vedem care bate: Râpa sau Picuiul. Și ei aveau ghinionul că voiau să se ducă pe râpă, aici deasupra, în Spini. Și aveau un pădurar care nu îi lăsa. Își duceau mătăuzele și când făceau focul fugea pădurarul la ei și îi alunga. Și ei fugeau departe, într-o zonă în sus. (…) Când veneau acasă, erau toți spoiți, erau mascați gata. Că aveau camere de la mașini și din acelea curgea și se murdăreau, erau afumați… Dar asta era bucuria lor: Când venea Lăsatul Postului să facă Mătăuze, să caute cauciucuri… Plecau cum veneau de la școală să caute cauciucuri. Să vadă care adună mai multe”, povestește femeia.
În bucătăria în care pregătește gogoșile, se află un război de țesut. „Mă punea mama să ridic la război”, mai spune aceasta.

„Mai punem și dragoste!”

Tot pentru „Mătăuze”, și doamna Maria Barbu, cunoscută ca Ica în sat, după cum mărturisește, a pregătit sute de gogoși.
„Bine ați venit la noi! Eu fac mătăuze pentru prima dată pentru Mătăuze. Sunt născută, crescută aici la Sadu. Am avut oi, animale. Soțul a murit, iar eu locuiesc singură, în curtea asta bătrânească”, ne spune gospodina.

Aceasta pregătește gogoși tradiționale simple, în care presară, după cum ne destăinuie, pe lângă ingredientele de bază, și dragostea vremurilor trecute.

„E obicei din străbuni ca, de Lăsatul Postului, femeile să pregătească gogoși. La un kilogram de făină, pun cam 300 de ml de lapte, 3 ouă, 150 gr. de zahăr, un pahar de unt și drojdie. Drojdia se face cu lapte călduț. Și mai punem și dragoste!”, spune femeia.

Gogoșile celor două gospodine din Sadu le-au servit drept răsplată tinerilor care au dus obiceiul „Mătăuzelor” pe Dealul Picuiului, la lăsarea întunericului.
Despre această tradiție, găsiți AICI.

 

Leave a Reply

Adresa ta de email nu va fi publicată.