Fiu de medici care și-a dorit să împartă o altfel de sănătate: „Îmi amintesc mirosul acela de spital… Nu mi-a plăcut niciodată. Eu am ales să fac meseria care salvează o parte din viață!”

În urmă cu patru decenii, era un copil pentru care cea mai mare pedeapsă însemna să nu aibă voie să iasă la joacă. Alterna pitorescul Hațegului cu cel din Poiana Sibiului, unde locuiau bunicii săi, și, cu toate că părinții lui erau medici, nu a simțit niciodată o atracție pentru spital. Îi displăcea mirosul specific de acolo, dar voia neapărat să ajungă să își ajute cumva semenii. Iar atunci s-a gândit că și sănătatea morală e tot… sănătate, așa că s-a făcut avocat, considerând că oamenii au nevoie de dreptate, ca de un tratament. Nu s-a gândit la vreo intersecție cu politica până când celebra Ordonanță 13 l-a scos și pe el din casă, alături de miile de protestatari. A fost momentul în care a decis să se implice din clasa politică, nu de pe marginea ei. Marius Vulcan are 47 de ani și spune că în cei aproape șase ani de politică a reușit să învețe cât într-o viață; despre oameni, despre cum nu trebuie să ne comportăm, despre felul în care funcționează instituțiile statului, dar, mai important, de ce nu funcționează bine. Și, totuși, în spatele politicianului, stă omul Marius Vulcan, cu pasiuni, speranțe, certitudini și vise.

Marius Vulcan s-a născut în 13 septembrie 1977, la Deva, iar anii copilăriei și i-a petrecut cel mai mult pe plaiurile Hațegului, acolo unde părinții lui își aveau locul de muncă. Erau medici: mama (din Constanța) – medic oftalmolog, tatăl (originar din Sibiu) – medic ginecolog.

Își amintește despre anii copilăriei cu mult drag și o ușoară nostalgie. Spune că a fost o perioadă frumoasă, o copilărie petrecută afară, fără emisiuni TV, fără vreo distragere în era tehnologiei. „Alături de prietenii mei, băteam mingea, ne jucam în livada din vecinătatea blocului. Practic, acolo învățai primele elemente de viață socială, cum să te comporți într-un grup de oameni… Cred că e foarte important și cred că asta lipsește, mai nou, la o generație întreagă. Una este să stai în spatele unui ecran, alta e să ieși afară, să vezi că mingea nu e numai a ta, că nu tu ești cel mai important de acolo, să îți integrezi locul într-un grup social…”, începe să povestească Marius Vulcan.

A fost generația cu cheia la gât, astfel că era singur acasă după ce se întorcea de la școală. O singură responsabilitate avea: să își facă temele până reveneau părinții de la serviciu.

„Dacă nu le aveam făcute, primeam cea mai dură pedeapsă: interdicția de a merge afară și de a mă juca. Așa că eram conștiincios și mă ocupam de ele de îndată ce mă întorceam de la școală. Durea pedeapsa lor și o evitam. Joaca afară era suprema recompensă”, ne destăinuie Marius Vulcan.

Vacanțe în Poiana Sibiului

Cele mai multe vacanțe și le petrecea alături de verișorii săi la bunici, în Poiana Sibiului. Aici, a învățat meșteșugurile, deslușind, de pildă, și tainele confecționării unui cojoc. „Toate tradițiile se păstrau la Poiana Sibiului, unde îmi petreceam toate vacanțele. Și o parte din Grădiniță am făcut-o aici… Bunicul de la Poiana era un om foarte muncitor, era cojocar și ne învăța și pe noi cum se face. Eram opt nepoți. Nu ne lăsa să trândăvim. Fiecare avea sarcina sa, de la aranjatul lemnelor, la făcut curățenie în curte, la hrănit animalele. În plus, e comunitatea de acolo… În anii ’80, oamenii practicau oieritul, mergeau cu animalele departe. A fost o perioadă frumoasă, pe care o port în suflet”, spune Marius Vulcan.

Drumul către Sibiu

După Revoluție, familia lui Marius Vulcan s-a mutat în Sibiu. Pe atunci, el era în clasa a cincea și a devenit elev al Școlii nr. 15.

„Hațegul e un oraș mic. Venind într-unul mai mare, ai un sentiment cumva de inferioritate. Totul e nou, te simți ca un provincial. Prima senzație despre Sibiu a fost: „Wow, este un oraș mare!”. În Hațeg, toată lumea se știa cam cu toată lumea. Aici, veneam într-o capitală de județ”, spune Marius Vulcan.

La Sibiu, și-a făcut o nouă gașcă de prieteni alături de care practica sportul – îndeosebi rugby – și, de asemenea, cu care voia să petreacă prin țară. De pildă, o dată, a vrut să se bucure de o vacanță la mare. Dar de unde bani? „Am fost învățat să îmi câștig banii. Mergeam la Constanța să lucrez la mare, la unchiul meu. La prima socoteală de puștan, părea foarte mișto. Dar, ajungând acolo, am văzut că, lucrând 8-10 ore pe zi, nu mai ai chef de nicio distracție. Prietenii mergeau la distracție, eu picam lat”, spune Marius Vulcan.

Inspirat de Jules Verne

Îi plăcea mult să citească încă din copilărie. Chiar dacă i se interzicea după o anumită oră să deschidă cartea, Marius Vulcan mai trișa. Aprindea o veioză sau o lanternă pentru a-și continua lecturile.

„Îmi amintesc că reușisem să pun mâna pe un roman „Tarzan”, din perioada interbelică, un roman făcut din fascicule. Te abonai și în fiecare lună mai primeai un capitol sau subcapitol și reușeai să le strângi. Era ca o enciclopedie”, spune Marius Vulcan.

De altfel, era un fan al scrierilor lui Jules Verne, iar de aici îi venise o primă dorință cu privire la cariera visată: voia să se facă marinar. „Mi se părea deosebit să fii marinar, să cutreieri mări, să vezi țări noi, să participi la tot felul de aventuri. Apoi, am trecut la niște romane istorice. Citeam mult despre Cezar, despre Roma, istoria antică. Mi s-a părut interesant că romanii aveau un sistem de legi, erau foarte ordonați, bine organizați, și a început să mă pasioneze ideea de sistem de legi, de felul cum funcționează, de unde vin, cine le dă. Atunci, mi-a încolțit sâmburele de idee de a face ceva cu dreptul, cu justiția, să devin avocat. Aveam 13- 14 ani”, povestește Marius Vulcan.

“S-ar putea ca tocmai profesia părinților să mă fi determinat să nu fac medicină!

A absolvit, apoi, Liceul „Gheorghe Lazăr”, specializarea Matematică-Fizică, precum și Facultatea de Drept „Simion Bărnuțiu”, unde a terminat și Masterul – Drept Comercial.

„S-ar putea ca tocmai profesia părinților să mă fi determinat să nu fac medicină! Eram încă la Hațeg, când părinții mei făceau gărzi, îndeosebi tata… El mergea noaptea la spital. Se întâmpla ca, într-o săptămână, să îl văd doar două-trei nopți acasă. Suna acasă și îi spunea mamei să îi trimită apă sau ceva de mâncare. Mama mă trimitea pe mine. Îmi amintesc mirosul acela de spital… Nu mi-a plăcut niciodată, nici atmosfera, nici ce se întâmplă acolo… Este una dintre cele mai nobile profesii aceea de a salva vieți, dar trebuie să poți să faci meseria aceea. Eu am știut că nu pot! Am ales să fac meseria care salvează o parte din viață, nu viața fizică, ci viața juridică”, spune Marius Vulcan.

Astfel, a ales avocatura. Chiar și în timpul liber o practică, cumva, dacă am lua în calcul dezbaterile pe care le are cu prietenii săi.

„Îmi place să argumentez, să ascult argumente, să demontez argumente, întotdeauna mi-a plăcut lucrul acesta și îl practic cu prietenii mei”, spune Marius Vulcan.

Soția sa, “un exemplu suprem de femeie”

După ce a absolvit facultatea, și-a întâlnit și viitoarea soție. Despre Cristina, jumătatea sa, vorbește cu multă emoție și mărturisește că ea este cel mai frumos lucru „întâmplat” în viața lui.

„A fost viitoarea mea soție din primul moment. Este tot ce mi s-a întâmplat mai bun pe lumea aceasta. Soția mea este o femeie deosebită, e soție, mamă, fiică, noră. Este psihopedagog, lucrează cu copii cu dizabilități, iar meseria sa necesită o răbdare de fier. O respect. Eu nu aș putea să fac ce face ea. Pentru mine, este un exemplu suprem de femeie”, spune Marius Vulcan.

S-au căsătorit în 2007, după trei ani de relație. După alți trei ani, s-a născut Vlad. Astăzi, băiatul are 14 ani, este elev la Școala Gimnazială „Regina Maria” și iubește muzica. „Este foarte bun la istorie, română, ca și mine. Este un toboșar foarte talentat, are formație de rock, care acum lucrează la propriul album. O parte din studioul trupei este la noi acasă, în pod. Îl încurajăm, este surprinzător de bun, având în vedere că noi, părinții, nu avem nimic de-a face cu muzica. Doar că ne place să o ascultăm”, povestește deputatul.

O schimbare

Marius Vulcan a decis, în 2017, că vrea să facă o schimbare în Sibiu, în țară, din altă poziție. Din interiorul clasei politice. Am putea spune că o întâmplare l-a condus către decizia de a o lua pe acest drum.

„Decizia a venit după Ordonanța 13. În 2017, prin primăvară. Am avut mai multe discuții cu soția mea, eram nemulțumiți de felul cum se întâmpla actul de justiție. Atunci, mergeai în sala de judecată, cu argumente de la client – lucrezi cu materialul clientului în principal -, și descoperi că fie nu reușești să rezolvi problema în timp util – pentru că se lungește procesul – , fie că primeai câte o sentință pe care uneori nu o puteai să o citești, darămite să o explici clientului. Ordonanța, era clar, încerca să îl scape pe Dragnea. Cochetasem cu ideea să fac politică, dar nu găsisem vehiculul. Pe fondul acesta, am ieșit în stradă în Sibiu, multe luni, pe frig, pe ploaie, scandând, strigând. Am aflat de USR de la un prieten, de la protest. Am discutat cu soția și am decis să mă implic. În 2018, m-am înscris în USR fără să am cea mai mică idee despre ce presupune viața politică. Am zis că pot să ajut cu partea juridică. Primul task a fost referendumul pentru familie. Pentru a putea schimba mai multe, apoi, am decis să candidez la Camera Deputaților. A fost o candidatură în 2020, îngreunată de pandemia de COVID-19, astfel că a fost câștigat un singur loc în Camera Deputaților”, spune Marius Vulcan.

În 2021, și-a suspendat cabinetul de avocatură, devenind consilier de stat, iar opt luni mai târziu a trebuit să părăsească această funcție, USR ieșind de la guvernare.

Și-a deschis, apoi, o afacere prin care oferă suport întreprinderilor, iar până în 15 iulie s-a dedicat trup și suflet. De la această dată, a devenit deputat, pentru că Dan Barna câștigase un post de europarlamentar.

„Vezi tot felul de personaje în Parlamentul României, vezi legi care se bat cap în cap… Ce nu vezi e direcția pe care cred eu că măcar la nivel declarative, initial, ar trebui să o ia statul român. Ce le lăsăm copiilor noștri?”, spune Marius Vulcan.

Programul politic

Vulcan a demisionat din USR, partid în care – spune el – nu își mai regăsea principiile -, alăturându-se platformei DREPT, cunoscută drept o „Alianță a Independenților”.

Programul său politic îmbină planuri pentru o justiție eficientă, pentru domeniul apărării și al sportului.

„Vreau să văd o justiție eficientă, care își face treaba, care creează Securitate internă și externă, o justiție care rezolvă problemele azi, adică eficientă. O justiție care creează echitate.  Noi suntem cetățeni – dăm taxe, ascultăm de legile statului, așteptând ceva de la stat. Acel ceva se numește justiție, sănătate, securitate, apărare, sport șamd. Ei, noi primim foarte puțin. Eu vreau să mă axez pe justiție. La fel pe zona de Securitate. Vreau să văd o armată bine înzestrată și gata să facă oricând față oricărui eveniment nefericit. Nu este niciun fel de dubiu că, dacă vrei pace, trebuie să te pregătești pentru război. Cheltuieli făcute cu înțelepciune… Apoi, mi se pare că ar trebui să facem sport ca să nu facem sănătate. Dacă avem o populație tânără care face sport, dacă se face sport de masa, practicat, o să ai o presiune mult mai mica pe sistemul sanitar. Adică o să ai o populație sănătoasă și nu ai nevoie de milte cheltuieli în domeniul sănătății. În plus, obții și o educație în practicarea sportului”, spune Marius Vulcan.

De altfel, face referire și la terenul unde juca rugby în liceu, la Sibiu.

„Aș vrea să văd 200 de copii care joacă rugby. Să văd pe terenul acela cum aleargă, pentru că acei 200 de copii nu vor fi pacienți peste 20 de ani. Vor fi niște cetățeni sănătoși ai României. Am jucat rugby de performanță, iar recent am ajutat la constituirea unui club sportiv pentru copilași. Încercăm să popularizăm acest sport. Primul lucru pe care îl înveți în rugby este respectul. Apoi, nu există să fii individualist. Trebuie să fii rezilient, ordonat, disciplinat și un bun coechipier. Pentru mine, a fost foarte important să fac parte dintr-o echipă. Ați putea să mă întrebați acum de ce candidez independent. Da, eu candidez independent, dar am în spate o echipă. Nu sunt singur. (…) Există un scop imediat: să facem un club la Sibiu, dar și un scop viitor: pentru sănătate. Asta îmi doresc să aduc nou în politică, Am încercat cu USR, nu a mers. Există o tendință fantastică de a deveni mediocru în politică. Sunt puțini cei care reușesc să își mențină niște standarde și niște principii. Mulți pornesc cu ele, cu intenția de a face bine. Doar că pe drum se pierd”, spune Marius Vulcan.

Când nu face politică…

Când nu e în Camera Deputaților, în audiențe sau evenimente politice, Marius Vulcan își petrece timpul cu familia și prietenii. Iubește plimbările în aer liber și serile de socializare. De altfel, când merge în concedii preferă să vadă cât mai multe dintr-un loc. Una dintre destinațiile preferate din țară este Delta Dunării, cu peisajele sale de basm și tradițiile nestingherite.

„Când merg la București sau în altă parte din țară, spun cu pieptul sus că sunt sibian. Până la președinția domnului Iohannis, chiar era un lucru foarte bun. De la președinția sa, nu mai e chiar așa bun… Apartenența la Sibiu este un avantaj în fața României. Mândria de a fi sibian este îndreptățită. Zona aceasta are ceva special, un mod deosebit de a face lucruri, de a gândi, de a lua decizii. Este o parte foarte bună a României, aduce plusvaloare. Fiecare parte a țării aduce, dar Sibiul, cu zona Mărginimii, este altceva. Sunt mândru că sunt sibian și încerc să contribui la acel ceva care poate să îi facă și pe alții mândri!”, spune Marius Vulcan.

Are vreun regret? „Da, cred că da. Cred că regretul este că nu am încercat de mai multe ori să determin mai mulți oameni să se implice în viața cetății, nu neapărat în politică. Politica este doar o parte a vieții cetății. Dar poți să te implici în tot felul de comunități în comunitate.  Cred, că de fapt, una dintre problemele societății românești este individualismul. Tindem să gândim în numele propriu, ne gândim la binele propriu în primul rând, apoi la binele comun. Am regretul că nu am încercat să strâng oameni mai mulți pentru a face bine comunității”, răspunde Marius Vulcan.

L-am întrebat, apoi, ce îi aduce fericire.

„Eu sunt fericit când merg spre casă, când ajung acasă și îmi văd cei apropiați fericiți, mulțumiți. Sunt fericit când îmi văd prietenii fericiți. În general, mă face fericit fericirea altora. Dacă pot ajuta un prieten, un client, un cetățean, sunt fericit”, spune Marius Vulcan.

În final, l-am provocat să ne spună despre imaginea de peste zece ani. Unde se vede Marius Vulcan peste un deceniu? „Mă văd în Parlamentul României, mă văd făcând ajustări la legile pe care le promovez în cei zece ani. Și mă văd reglând ultimele rotițe la mecanismul care ar trebui să asigure o justiție eficientă. Și cu familia… O imaginea pe care mi-am creat-o ca pe un capăt de linie al activității este cea în care mă văd transferându-i fiului meu ideea de a duce mai departe binele: Uite, până aici am ajuns eu, de aici e treaba ta!”, conchide Marius Vulcan.

Leave a Reply

Adresa ta de email nu va fi publicată.